Istoria navigatoarelor

Un browser sau un navigator (numit și browser Internet, browser web, navigator web sau explorator web; cuvântul „browser” provine din engleză și se pronunță aproximativ /’brau-ză/) este o aplicație software ce permite utilizatorilor să afișeze text, grafică, video, muzică și alte informații localizate pe o pagină din World Wide Web, dar și să comunice cu ofertantul de informații și chiar și ei între ei. O altă definiție: prin browser se înțelege un program de “navigare” în web. De aceea, în loc de cuvântul “browser” se poate folosi și termenul general “navigator” (a nu se confunda cu browserul firmei Netscape numit tot “Navigator”).

Unele dintre cele mai cunoscute browsere web sunt Microsoft Internet Explorer, Mozilla Firefox, Apple Safari, Google Chrome, Mozilla Camino, Opera Software – Opera, Nintendo DS browser și Flock.

Istoria browserelor web începe în 1991, când o varietate de tehnologii i-au permis lui Tim Berners-Lee să pună fundația primului browser web. Conceptul de hyperlink fusese deja introdus de Ted Nelson și Douglas Engelbart cu mult înainte de Tim Berners-Lee și de CERN.

Apariția primelor browsere grafice precum NSCA Mosaic au dus la o explozie a noii tehnologii. Marc Andreessen, leaderul echipei Mosaic de la NSCA, și-a format rapid propria companie numită Netscape care a adus pe piață browserul Netscape Navigator în anul 1994. Acesta a devenit în scurt timp cel mai popular browser din lume, ajungând să fie folosit pe web în proporție de peste 90 %.

Reacția firmei Microsoft nu a întârziat, și a constat în browserul Internet Explorer în anul 1995, inițiind ceea ce azi se numește “primul război al browserelor”. Prin includerea implicită a browserului în sistemul de operare Windows, Microsoft a ajuns să controleze în anul 2002 95 % din piața browserelor. În aprilie 2010, potrivit datelor Net Applicațion, Interenet Explorer deținea încă 60 % din piață.

Browserul Opera a apărut în 1996, și a atins o cotă de 2 % a pieței în aprilie 2010. Este un browser foarte popular în piața telefoanelor mobile, fiind preinstalat pe mai mult de 40 de milioane de telefoane mobile. Este de asemenea disponibil într-un număr de dispozitive inglobate (embedded), inclusiv consola de jocuri Nintendo Wii.

În 1998 Netscape a lansat ceea ce avea să devină Fundația Mozilla, într-un efort de a aduce pe piață un borwser de tip open source. Browserul se va materializa în cele din urmă în browserul Firefox. În aprile 2010 Firefox avea o cotă de piață de 25 %.

Apple Safari este browserul principal folosit în dispozitivele firmei Apple, și avea o piață de sub 5 % în aprilie 2010. Este un browser bazat pe WebKit.

Cel mai nou participant pe piața browserelor este Google Chrome, cu o piață de 7 % în aprilie 2010.Acest browser este bazat tot pe pe WebKit.

Comertul electronic

Comerțul electronic (în engleză: Electronic Commerce sau E-Commerce, care se pronunță simplificat [i comărs] ) este demersul de cumpărare sau vânzare prin intermediul transmiterii de date la distanță, demers specific politicii expansive a marketingului companiilor comerciale. Prin intermediul Internetului se dezvoltă o relație de servicii și schimb de mărfuri între ofertant și viitorul cumparător. În anii 1990 compania IBM, printr-o campanie publicitară corespunzătoare, a făcut popular și termenul echivalent Electronic Business. Un termen înrudit este E-Trade, care se referă la tranzacțiile bursiere electronice.

Utilizarea tuturor mijloacelor electronice pentru participarea la o activitate de comerț electronic poartă denumirea de tranzacție electronică.

Strâns legate de comerțul electronic pot fi legate și alte activități electronice, de exemplu servirea cumpărătorilor, livrarea mărfii (dacă e vorba de medii electronice), colaborarea cu partenerii de afaceri sau și conducerea unei organizații prin mijloace electronice.

În tranzacțiile comerciale clasice se disting următoarele etape:

1.  informarea comercială referitoare la tranzacție și anume cercetarea de marketing;

2.  încheierea contractului comercial general;

3.  comandarea/vânzarea produsului sau a serviciului;

4.  plata.

În cadrul comerțului electronic pot fi tranzacționate bunuri și servicii digitale (sunt excluse fazele logistice), iar locul în care sunt tranzacționate aceste bunuri digitale poartă denumirea de piață electronică (în limba engleză e-marketspace) – contextul virtual în care cumpărătorii și vânzătorii se găsesc unii pe alții și tranzacționează afaceri electronice.

Istoria Internetului

Termenii Internet și internet provin din împreunarea artificială și parțială a două cuvinte englezești: interconnected = interconectat și network = rețea.

Sensurile celor 2 termeni sunt strâns înrudite, în funcție de context:

Substantivul propriu „Internet” (scris cu majusculă) desemnează o rețea mondială unitară de calculatoare și alte aparate cu adrese computerizate, interconectate conform protocoalelor (regulilor) de comunicare „Transmission Control Protocol” și „Internet Protocol”, numite împreună „stiva TCP/IP”. Precursorul Internetului datează din 1965, când Agenția pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare – a Ministerului Apărării, Department of Defense sau DoD din SUA (Defence Advanced Research Projects Agency, en:DARPA) a creat prima rețea de computere interconectate sub numele ARPAnet.

Super-rețeaua Internet din zilele noastre, care de mult a împânzit întreg globul pământesc, a rezultat din extinderea permanentă a acestei rețele inițiale Arpanet. Azi pe glob există un singur Internet, care însă este uriaș; el oferă utilizatorilor săi o multitudine de informații și servicii precum e-mail, www, FTP, Găzduire web (web hosting) și multe altele, unele dintre ele fiind numai contra cost.

Termenul „Internet” nu trebuie confundat cu serviciul internetic World Wide Web (www). Acesta este doar unul din multele servicii oferite pe Internet, vezi secțiunea „Aplicații Internet” mai jos.

Substantivul comun „internet” (scris cu minusculă) desemnează rețele speciale ce interconectează 2 sau mai multe rețele autonome aflate la mare depărtare unele față de altele. Un exemplu de 2 rețele mari, interconectate printr-un internet pentru care folosința acestui nume este justificată: rețelele SIPRNet și FidoNet. Rețelele de tip internet nu trebuie confundate cu super-rețeaua „Internet” de mai sus.